Am atipit si am visat ce vreau sa scriu… Erau probabil cuvinte ce mocneau in mine de aseara. Imi stabilisem niste “obiective” de seara linistita de vineri, cand simti gustul libertatii, cand poti face tot ce vrei cu tine, din tine, cu cei dragi, fara constrangeri si limitari, impuse de un orar… facut de altii si pe care nu il poti asimila mereu.
Un motiv pentru care eram mandra de mine: ma hotarasem sa fac sport, ceva-ul meu necesar, vital, datator de energie la care ma vad nevoita sa renunt pentru altceva la fel de important! A reusit intr-un timp foarte scurt “sa se bage pe sub pielea mea” si sa se instaleze acolo definitiv, sa imi prioritizeze viata si sunt sigura ca in septembrie, imi va demonstra ca toate eforturile si renuntarile vor merita! Eforturi pe care de altfel, eu nu le vad asa, dar pe care le tot puncteaza cei din jur!
Dar sa revin la firul epic! De cand a inceput acest an, dupa o perioada de meditatii, de intocmire de liste de rezolutii (e prima oara cand le scriu, dar ajuta, se transforma in obiective concrete, spre care tinzi si alergi sa devina realitate), am luat decizii majore (sau cel putin eu asa le vad). Una dintre ele ar fi ca nu mai vreau si nu mai simt nevoia sa ma plang la tot pasul de tot ceea ce mi se intampla! E firesc, mai am scapari, dar in rest, le tin pentru mine si le gasesc rezolvare! Mi se pare o forma mult mai buna de a relationa cu oamenii apropiati, fara a-i mai incarca si impovara cu nebuniile trecatoare, cu supararile efemere sau cu gandurile de-o secunda.
De ce fac toate astea? Pentru ca simt ca vreau sa ajung la un echilibru datator de forta, de acumulare de resurse interioare care sa imi dea toata increderea din lume ca singura le pot face pe toate. Sau aproape pe toate! Suna a independenta idealista, utopica! Sau doar o forma extinsa de autocontrol asupra propriei existente!
Asa ar trebui sa fi si un curs valutar bnr la zi euro. Un curs echilibrat.
Aseara zeci de cuvinte mi-au acaparat creierul, gandurile, sufletul si am renuntat la tot ce planuisem! Nu erau lucruri noi cele pe care le auzeam, dar nu cred ca doream sa le aud. Mai ales, in momente in care simti ca pasesti ferm pe poteca pe care singur ti-ai desenat-o, dar a carei final nu stii unde te duce. Insa este drumul tau si te incapatanezi sa il duci la capat, oricare ar fi pretul. Se pare ca echilibrul pe care incerc sa mi-l interiorizez cat mai puternic nu este suficient de “intrinsec” daca au fost suficiente cateva cuvinte si toata energia mi-a fost aruncata la pamant. Si am ales sa fug putin sa imi revin.
Nu e de bine ca sunt inca vulnerabila, dar sunt convinsa ca sunt pe drumul cel bun. Si atunci inima va durea mai putin, sufletul va fi mai usor, eu imi voi gestiona mai bine trairile si impulsurile.
Pana atunci caut, invat, ma descopar!
Inimioare, roz, dragoste fulgeratoare
Asteptarile mi-au fost infirmate de situatia de la “fata locului”. Nici priviri dubioase, nici oameni excesiv de “lipiciosi”, desi ca sa fiu sincera, am ajuns mai devreme cu vreo 15 minute de inceperea concertului, mi-am ocupat locul si nu prea m-am uitat in spate decat sa vad daca sala e plina si daca poate sa cante muzica.
Deci, la concert nimic suparator . Pe strada insa eternii giboni tristi si singuri cu aceleasi replici uzitate. Dar sa-i inteleg, sa am mila si consideratie! O seara minunata asigurata de o trupa incredibila, cu melodii incantatoare!
si multe dulcegarii :) . Cam asa as traduce si sintetiza eu ziua de astazi. Zi in care ne amintim brusc dragostea pe care o purtam celui/celei de langa noi si ne purtam ireprosabil pana …maine. Cand revin si reprosurile si supararile si micile isterii aparute din orice. Conteaza ca astazi suntem minunati si ne aratam sentimentele pure si nepatate.
Povesteam cu cineva de ce sunt impotriva acestei zilei si evident, pana sa vina raspunsul din partea mea, am primit si justificarea din partea interlocutorului: “pentru ca nu ai prieten”! Daca am sau nu, acesta nu este argumentul si nici motivul pentru care nu imi place ziua! Nu imi place din cauza epatarii care depaseste cotele firesti, din cauza existentei unei zile similare in Romania, dar ni se pare mai “cool” sau mai “sexy” sa o imprumutam de la altii. Ma uitam de multe ori la cuplurile care ma sfidau prin fericirea lor exaltata si prin perfectiunea atinsa in doi. Si ma uitam si zambeam fortat: exact cei care simt nevoia asta, de a arata tuturor ce si cat si cum simt, sunt exact acele cupluri care nu ma inspira, nu ies cu nimic in evidenta, nu sunt pe gustul meu si nici nu mi se pare ca au ceva-ul ala care sa imi starneasca invidia.
In acest context, in cateva ore, ma pregatesc de un experiment. Anca a scris de un alt tip de experiment. La mine e si experiment e si provocare :) . Imaginati-va: concert Directia 5, de Ziua Indragostitilor, afis cu inimioare, lume indragostita si eu, mica si singura in gura lupilor. Astept sa vad cate priviri pline de mila atrag :) )! Caci nu exista ganduri atenuante: prietenul ei e departe, nu ii place trupa, nu a putut sa vina sau ma rog, alte astfel de argumente.
Deci, la concert nimic suparator . Pe strada insa eternii giboni tristi si singuri cu aceleasi replici uzitate. Dar sa-i inteleg, sa am mila si consideratie! O seara minunata asigurata de o trupa incredibila, cu melodii incantatoare!
si multe dulcegarii :) . Cam asa as traduce si sintetiza eu ziua de astazi. Zi in care ne amintim brusc dragostea pe care o purtam celui/celei de langa noi si ne purtam ireprosabil pana …maine. Cand revin si reprosurile si supararile si micile isterii aparute din orice. Conteaza ca astazi suntem minunati si ne aratam sentimentele pure si nepatate.
Povesteam cu cineva de ce sunt impotriva acestei zilei si evident, pana sa vina raspunsul din partea mea, am primit si justificarea din partea interlocutorului: “pentru ca nu ai prieten”! Daca am sau nu, acesta nu este argumentul si nici motivul pentru care nu imi place ziua! Nu imi place din cauza epatarii care depaseste cotele firesti, din cauza existentei unei zile similare in Romania, dar ni se pare mai “cool” sau mai “sexy” sa o imprumutam de la altii. Ma uitam de multe ori la cuplurile care ma sfidau prin fericirea lor exaltata si prin perfectiunea atinsa in doi. Si ma uitam si zambeam fortat: exact cei care simt nevoia asta, de a arata tuturor ce si cat si cum simt, sunt exact acele cupluri care nu ma inspira, nu ies cu nimic in evidenta, nu sunt pe gustul meu si nici nu mi se pare ca au ceva-ul ala care sa imi starneasca invidia.
In acest context, in cateva ore, ma pregatesc de un experiment. Anca a scris de un alt tip de experiment. La mine e si experiment e si provocare :) . Imaginati-va: concert Directia 5, de Ziua Indragostitilor, afis cu inimioare, lume indragostita si eu, mica si singura in gura lupilor. Astept sa vad cate priviri pline de mila atrag :) )! Caci nu exista ganduri atenuante: prietenul ei e departe, nu ii place trupa, nu a putut sa vina sau ma rog, alte astfel de argumente.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)